Normalizarea.

Ce facem

Normalizare

Normalizarea urmărește să confere oțelului o structură uniformă și cu granulație fină. Procesul este utilizat pentru a obține o microstructură previzibilă și o asigurare a proprietăților mecanice ale oțelului.

Beneficiile normalizării

După forjare, laminare la cald sau turnare, microstructura unui oțel este adesea neomogenă, constând din granule mari și componente structurale nedorite, cum ar fi bainita și carburile. O astfel de microstructură are un impact negativ asupra proprietăților mecanice ale oțelului, precum și asupra prelucrabilității. Prin normalizare, oțelul poate obține o structură omogenă cu granulație mai fină, cu proprietăți și prelucrabilitate previzibile.

Cerere și materiale

Normalizarea este utilizată în principal pentru oțelurile cu carbon și oțelurile slab aliate pentru a normaliza structura după forjare, laminare la cald sau turnare. Duritatea obținută după normalizare depinde de analiza dimensiunilor oțelului și de viteza de răcire utilizată (aproximativ 100-250 HB).

Detalii privind procesul de normalizare

În timpul normalizării, materialul este încălzit la o temperatură aproximativ echivalentă cu temperatura de întărire (800-920°C). La această temperatură se formează noi grăunțe austenitice. Boabele austenitice sunt mult mai mici decât boabele feritice anterioare. După încălzire și o scurtă perioadă de înmuiere, componentele sunt răcite liber în aer (gaz). În timpul răcirii, se formează noi grăunțe feritice cu o granulație și mai fină. În unele cazuri, atât încălzirea, cât și răcirea au loc sub gaz protector pentru a evita oxidarea și decarburarea.