Recoacerea

Recoacerea este un proces de tratament termic care modifică microstructura unui material pentru a-i modifica proprietățile mecanice sau electrice. De obicei, la oțel, recoacerea este folosită pentru a reduce duritatea, pentru a crește ductilitatea și pentru a ajuta la eliminarea tensiunilor interne.

Beneficii

Recoacerea va restabili ductilitatea în urma prelucrării la rece și, prin urmare, va permite prelucrarea suplimentară fără crăpare. De asemenea, recoacerea poate fi utilizată pentru a elibera tensiuni mecanice induse de rectificare, uzinare etc., evitând astfel distorsiunea în timpul operațiunilor ulterioare de tratament termic la temperaturi mai ridicate. În unele cazuri, recoacerea este utilizată pentru a îmbunătăți proprietățile electrice.

Aplicare și materiale

Una dintre principalele aplicări ale recoacerii este inversarea efectelor durificării în urma prelucrării. În timpul formării la rece, tragerii, îndoirii etc., materialul poate deveni dur până în punctul în care prelucrarea ulterioară poate fi imposibilă sau poate duce la fisurare. O operațiune de recoacere în această etapă va face materialul mai ductil, permițând formarea suplimentară. În mod similar, recoacerea este utilizată pentru a elimina tensiunile interne care apar atunci când sudurile se solidifică.

Pe lângă oțeluri, și alte metale pot fi supuse unor efecte benefice în urma recoacerii, cum ar fi cuprul, aluminiul și alama.

Detalii privind procesul

Recoacerea este un termen generic și poate fi clasificat în continuare, în funcție de temperatură și atmosferă.

Pentru oțel, recoacerea subcritică are loc la 1000°F – 1200°F, deci nu există nicio modificare a structurii cristaline. Recoacerea intermediară se realizează la 1200°F – 1400°F, deci există o anumită transformare în austenită, iar recoacerea completă implică austenitizarea completă a prelucrării la 1500°F – 1700°F.

Piesele pot fi recoapte în vid sau într-o atmosferă reducătoare, în cazul în care este nevoie de un finisaj de suprafață strălucitor. Recuperarea în aer este utilizată atunci când finisarea suprafeței nu este un factor important și o atmosferă endotermică/neutră poate fi utilizată în timpul recoacerii pentru a controla decarburarea.