Normalizare

Normalizarea are scopul de a conferi oțelului o structură uniformă și cu granulație fină. Procesul este utilizat pentru a obține o microstructură previzibilă și o asigurare a proprietăților mecanice ale oțelului.

Beneficii

După forjare, laminarea la cald sau turnarea microstructurii unui oțel este adesea neomogenă, constând din germeni mari și componente structurale nedorite, cum ar fi bainita și carburile. O astfel de microstructură are un impact negativ asupra proprietăților mecanice ale oțelului, precum și asupra caracterului prelucrabil. Prin normalizare, oțelul poate obține o structură omogenă cu granulație mai fină, cu proprietăți previzibile și prelucrabilitate.

Aplicare și materiale

Normalizarea este utilizată, în principal, la tipuri de oțel cu carbon și slab aliat pentru a normaliza structura după forjare, laminare la cald sau turnare. Duritatea obținută după normalizare depinde de analiza dimensiunii oțelului și de viteza de răcire utilizată (aproximativ 100-250 HB).

Detalii privind procesul

În timpul normalizării, materialul este încălzit la o temperatură aproximativ echivalentă cu temperatura de întărire (800-920°C). La această temperatură se formează noi germeni austenitici. Germenii austenitici sunt mult mai mici decât germenii feritici anteriori. După încălzire și un timp scurt de înmuiere, componentele sunt răcite liber în aer (gaz). În timpul răcirii, se formează germeni feritici noi, cu o dimensiune mai fină a germenilor.
În unele cazuri, atât încălzirea, cât și răcirea au loc sub un gaz protector pentru a evita oxidarea și decarburarea.